Multi filozofi au incercat sa defineasca fericirea, dar nimeni nu a reusit sa-i dea o definitie unanim valabila, si asta pentru ca fericirea difera de la om la om. Cum sunt atat de multi oameni pe acest pamant, exista tot atatea tipuri de fericire. Prin cuvantul “fericire“ se intelege adesea placerea sau absenta suferintei.
Cele mai frumoase zile se spune ca sunt cele pe care le ingropam in cripta amintirilor (Vasile Conta), dar ceea ce ne ramane in amintire nu sunt neaparat amintiri placute, pot fi si fapte sau evenimente care ne-au marcat viata intr-un mod dureros.
Dar, in toate operele literare se vorbeste despre fericire, fiecare incercand sa-si dea cu parerea sau cel putin sa inventeze un “scenariu” in care personajele principale traiesc o dragoste puternica.
Poetul latin Ovidiu spunea “Fericit cel ce cuteza sa apere ceea ce iubeste” si multa dreptate avea, pentru ca o in cazul indragostitilor nu mai este vorba de doua persoane distincte, se realizeaza un tot, si atunci cand o parte din acest tot este macinata de ceva, sufera intregul. Cand exista dragoste nu mai conteaza nimic, se poate trece mai usor peste obstacolele vietii.
Cand exista un sprijin permanent, cand stii ca ai pentru cine sa te luptii, o faci cu mult mai mult spor, ai un scop… ”Mai de pret este un blid de linte acolo unde e dragoste, decat un bou ingrasat acolo unde e ura”. Asta spunea Solomon. Dragostea este singura care poate tinde spre absolut, numai prin intermediul ei omul poate fi cu adevarat fericit, sau macar poate incerca sa fie fericit. Orice alte satisfactii pamantene sunt efemere, se spulbera precum praful strazilor si in urma lor ramane un gol care nu poate fii acoperit.
Dar mai exista si o alta fericire, aceea data de iubirea pentru Dumnezeu. Pascal spunea ca “In sufletul fiecarui om exista un gol cu forma lui Dumnezeu, pe care numai Dumnezeu il poate umple” si atunci cand omul aspira spre aceasta iubire superioara golul se umple si se poate spune ca s-a atins fericirea. Dar ceea ce este fericirea, de cele mai multe ori cere sacrificii si depasirea obstacolelor, si numai daca este vorba de o iubire trainica este posibila depasirea piedicilor. Efemeritatea este specifica omului, deci si ceea ce se intampla cu el este pieritor. Intotdeauna ceea ce este greu de atins este dorit cu mai multa ardoare, iar in momenul in care este capatat, alta dorinta se formeaza in mintea omului. Acesta niciodata nu se multumeste cu ceea ce are, mereu spera la mai mult. Nimic nu este suficient…
Dar si aceste dorinte sunt diferite in functie de multi parametri, impusi tot de om, printre care varsta. “Pentru copil iubirea si intelepciunea sunt jocul; iubirea si intelepciunea sunt dragostea pentru tanar; jocul si dragostea batranului rezida in intelepciune”. Acest filozof roman, Lucian Blaga, a studiat comportamentul oamenilor si a realizat ca preocuparile oamenilor schimba si sistemul lor de valori, precum si importanta iubirii in cadrul vietii lor.
Despre iubire si fericire se poate vorbi multa vreme, dar niciodata nu se va ajunge la o concluzie, deoarece fericirea poate fi comparata cu o variabila din matematica. Niciodata nu se poate sti cu exactitate valorile pe care le ia, totul nu poate fi decat aproximat.