Dragostea imposibilă – pe cale de dispariţie

Rareori se întâmplă să  nu ne lăsăm atraşi de acest concept şi să nu ne dorim să trăim o dragoste imposibilă, măcar o dată în viaţă.

 Dar ce înseamnă de fapt, sau ce presupune acest concept? O relaţie dintre două persoane de acelaşi sex, dintre două persoane a căror diferenţă de vârstă e relevantă, dintre două persoane care au statut-uri sociale diferite? Iar criteriile de clasificare pot continua, sunt numeroase, la fel şi multitudinea de situaţii şi personaje din literatură, teatru, pictură ori mitologie. Îmi vin în minte doar câteva exemple: Romeo şi Julieta, Tristan şi Isolda, Anna Karenina şi contele Vronsky…
Şi totuşi, viaţa „bate filmul” prin diversitatea situaţiilor şi personajelor, adesea oameni obişnuiţi, cum suntem fiecare dintre noi.

Se pare însă că datorită expresiei de libertate omniprezentă şi a eradicării multor reguli tradiţionale, astăzi, conceptul de dragoste imposibilă pare să-şi mai fi pierdut înţelesul, deoarece imposibilul pare să devină posibil.

 E societatea actuală dispusă să şteargă acest concept? Sau doar să-l limiteze?

Ar fi posibil ca interdicţia să depindă numai de tipul de cultură al unei comunităţii specifice? Se poate, doar că astăzi avem „portiţa” interculturală. Avem posibilitatea de a „muta” dragostea imposibilă într-un cadru care o percepe ca posibilă.

Mai este necesară neîmplinirea iubirii respective ca răspuns la refuzul de a o accepta al societăţii sau al puterii acesteia de a-i pedepsi pe cei doi parteneri? Aici răspunsul rămâne afirmativ, deoarece societatea dispune încă de o forţă imensă de a modela, schimba, manipula comportamente, din dorinţa noastră de relaţionare, a caracteristicei umane de a fi sociabil şi din teama de izolare.
Misterul şi fascinaţia ivite dintr-o dragoste imposibilă provin însă din personalităţile celor doi parteneri.
Un visător, un artist se îndrăgosteşte de o curtezană, sau un om de ştiinţă se lasă atras de o muză. Ce au în comun cei doi? Oare imposibilitatea nu vine tocmai de la cei doi parteneri care sunt ca cei doi poli, ori ca aştrii nocturn şi diurn, care au fost blestemaţi să nu se întâlnească niciodată?
Şi dintr-o toană a hazardului sau o glumă a destinului, se întâlnesc şi-şi consumă intens povestea lor de dragoste, temători faţă de timp, duşmanul lor cel mai mare.
Să fie societatea de azi ucigătoare de iubire, prin materialismul sau viteza ameţitoare a evenimentelor curente, a schimbării mentalităţilor?
Ar fi păcat, pentru că iubirea cu adevărat imposibilă are farmecul, intensitatea şi misterul ei, şi mai presus de toate, ea este veşnică pentru că nu ţine cont de nimic, sfidând coordonatele spaţiale ori temporale.
Şi dacă nu ai trăit o astfel de dragoste, grăbeşte-te, căci e pe cale de dispariţie!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *