E vina mea…

Mi-e greu, dar trebuie să recunosc că e vina mea în totalitate, aşa că nu pot nici măcar să te privesc cu reproş prin vălul din ce în ce mai des al lacrimilor.

Niciodată nu am ştiut să iau, fără explicaţii, fără discuţii, fără răbdare. Să iau pentru că mie îmi trebuie, pentru că mie mi-e vital, să iau fără să întreb sau să mă întreb dacă nu cumva şi altcuiva îi e la fel de necesar.
Nici să cer nu am învăţat vreodată şi asta e tot vina mea. Educaţia mea e incompletă, personalitatea mea are deficienţe.
Ştiu să dăruiesc, cred că m-am născut aşa pentru că nu-mi aduc aminte vreo învăţătură nici în sensul acesta. Niciodată nu mi-a trecut prin cap să păstrez pentru mine bucuria, zâmbetele, liniştea sau pe mine însămi, m-am risipit fără să aştept cereri, fără să compar listele de rugăminţi şi contraoferte.

Da, e vina mea şi totuşi nu o să schimb nimic. Sunt lucruri care nu se cer pe lumea asta: timpul, zâmbetele, dragostea. Sunt lucruri care nu se iau fără să întrebi şi nu se negociază pe piaţa liberă. Sunt lucruri care nu mai au valoare obţinute în regim barter.
Şi atunci poate ar fi mai bine să o lăsăm aşa, pentru că eu am păcătuit din vina mea, din vina mea, din prea mare vina mea.

1 Comment


  1. // Reply

    Draga mea, a cui esta vina ca suntem construite asa…Daruim fara sa cerem…O viata intreaga am facut asta fara o farama de parere de rau….nu vreau sa schimb nimic….Te imbratisez cu drag!!!

Leave a Reply to mylady iris Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *