Lipsa de iubire

Astăzi am revăzut (pentru a nu ştiu câta oară) „Ana Karenina” şi am fost surprinsă de cum am reacţionat, la fel ca de fiecare data când am vizionat acest film, indiferent de perioada în care mă aflam, de distribuţia filmului sau prestaţia actoricească. Aceeaşi imensă tristeţe când iubirea este pusă în aceeaşi ecuaţie cu sinuciderea.

De câte ori am auzit “Nu mă mai iubeşte, mă însală… nu mai are rost să trăiesc… o să mă arunc în calea trenului”, m-am întrebat dacă în acest caz mai este vorba de iubire?

E adevărat că iubirea are doza ei de obsesie şi nebunie… de gelozie şi lipsă de raţiune… însa când toate acestea o copleşesc, se mai poate numi iubire? Când pasarea albă a iubirii se transformă în acvila hrapareaţă care îţi smulge ochii şi vrea sa-ţi ciugulească cadavrul? Când mângâierea te doare şi vorba dulce devine pumnal implantat în inimă, mai e iubire sau inimă calcată în picioare, fărâmiţată şi aruncată la gunoi?

Oare ce te face să priveşti obsesiv telefonul, să-i cotrobăi iubitului prin buzunare, să-i iscodeşti prietenii… sau sa te uiti cu un fel de ciudată nevoie la cutia cu pastile de somn? Ce te face să crezi ca EL o să-şi schimbe gândul de a pleca dacă tu ameninţi că fără el nu mai vrei să trăieşti? Că mai bine mori, că viaţa nu există dincolo de pierduta lui iubire.

Un lucru e sigur. Iubirea e frumoasă şi sinceră. Ştiu sigur că iubirea nu-ţi taie venele, nu te aruncă în faţa trenului şi nu-ţi face cu ochiul dintr-o cutie cu somnifere. Şi nu-ţi pune un pistol la tâmplă…. poate doar lipsa ei.

10 Comments


  1. // Reply

    Si daca nu-ti multumeste…si te lasa sa crezi ceea ce vrei tu….Incotro apuci ???


  2. // Reply

    Probabil ca atunci cand doza de neincredere in propria persoana este peste limita admisa ( sa fim seriosi, toti avem nesigurantele noastre ) atunci se ajunge la gesturi limita. Corelate bineinteles si cu alte variabile gen o structura depresiva de personalite ori un episod depresiv, evenimente traumatice survenite pe o structura fragila, etc, etc.

    Si da, iubirea e frumoasa mai ales cand e impartasita 🙂
    Eu stiu sigur ca atunci cand cineva te iubeste te cauta, te suna, da un semn intr-un fel sau altul, iti raspunde la intrebari, nu se eschiveaza si altele si categoria iresponsabilitati si neasumari.

    O primvara frumoasa sa-ti fie
    🙂


  3. // Reply

    mylady, daca nu-ti multumeste si pleaca, ureaza-i “calatorie sprancenata” si nu te mai uita inapoi, indiferent de cat de mult ai investit, indiferent daca doare…

    te imbratisez cu drag, o primavara frumoasa cu noi inceputuri…. 🙂


  4. // Reply

    Stiu ce spui draga lotus… dar oare cata nepasare determina aceste biete suflete la gesturi disperate?… oare cel care iubeste nu vede zbuciumul fiintei iubite? …. mi-e greu sa cred ca nu….

    Te pup, sa-ti fie bine mereu si-n prag de primavara!


  5. // Reply

    Stii cum e la mine…eu nu mai astept nimic…nu ma intreba cit mi-a trebuit sa ajung la concluzia asta…daca nu astepti nici nu esti dezamagit…

    iubirea trebuie impartasita, ca nu mai avem chef sa iubim aiurea…daca nu esti iubit de cel pe care-l iubesti…pleci…daca poti.

    Sa ai o primavara frumoasa! Ti-as trimite niste flori, pentru sufletelul tau frumos, da aicea nu stiu cum merge. 🙂 🙂 🙂


  6. // Reply

    offf, gabidana…. cand iubesti, astepti totul !!!

    pai nu stiu nici eu cum e cu florile, dar poti sa-mi pui un link la o melodie…. :)))……. te pup….


  7. // Reply

    Multumesc, gabidana…. si da, sunt convinsa ca intr-o zi va fi bine… pentru ca, pana la urma, timpul le rezolva pe toate!

    Sa fii iubita!

    Lumi


  8. // Reply

    Da, nu totdeauna se moare fizic.Sufleteste insa se moare, oho…si cat de dureros se moare, ca in chinurile iadului.Noroc ca suntem urmasii pasarii Phoenix si din urma de aripa arsa putem renaste, putem uita ca apoi iar si iar sa o luam de la capat.Tarziu, prea tarziu invatam sa iubim.
    In timp tarziu
    am invatat sa iubesc,
    dar nu atat de tarziu
    sa nu mai am timp sa-o traiesc.
    Am invatat sa iubesc un om asa cum este el
    si nu asa cum imi doresc.
    Sa-l accept asa cum este
    si nu cum poate as vrea sa fie,
    fara sa vreau sa-l fac
    sa-mi semene mie.
    Iubirea sa fie libera,pura, fireasca
    si daca vreau ceva,
    vreau doar sa ma iubeasca.


  9. // Reply

    E adevarat ca iubirea e frumoasa….Nu ea te duce cu privirea la cutia cu somnifere ,ci lipsa ei,durerea provocata de absenta ei….Te imbratisez cu drag!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *