S-au iubit aproape doi ani până într-o zi când s-au despărţit. Pentru el, ea a fost prima mare dragoste. Pentru ea, lucrurile au stat la fel.
Nu după mult timp de la despărţire, el susţinea că a uitat-o deja. Ea abia când a cunoscut un alt băiat a reuşit să creadă că l-a uitat pe fostul, ba mai mult, era sigură că noul ei iubit i-a vindecat rana din inimă cu dragostea lui.
Fiecare s-a căsătorit cu cel care i-a vindecat inima. Aşa au trecut anii. Ambele familii au avut copii. Fiecare dintre cei doi avea un cămin fericit şi împlinit alături de “a doua lor dragoste”.
Într-o zi el a trebuit să meargă la o farmacie în centrul oraşului. O doamnă i-a zâmbit de la ghişeu. Era prima lui dragoste. Pe moment a uitat ce trebuia să cumpere, iar mintea şi inima i-au fost răscolite. Deşi trecuseră ani mulţi, ea rămăsese pentru el la fel de splendidă. O vedea prin aceeaşi ochi. Inima ei bătea însă mai tare ca a lui, dar cu o forţă proprie a reuşit cu greu să-l întrebe rece şi oficial: “ce doriţi domnule?” Simţea şi ea ceva, dar pentru că nu voia să-i arate, s-a făcut că nu-l cunoaşte. El, buimac, a răspuns: “Paracetamol, o cutie de paracetamol”, deşi soţia îl trimisese după antibiotic.
A plătit, a primit restul, a mai privit-o o dată scurt şi a plecat. A trântit uşa de la maşină şi a demarat în trombă spre casă. Ceva se întâmplase cu el şi din acea zi familia lui s-a destrămat.
El trăia în trecut şi ori de câte ori avea ocazia, mai trecea pe la farmacie să-şi întâlnească “prima dragoste”, iar în scurt timp a realizat că o iubea pe ea şi numai pe ea, iar dragostea pentru soţie era, de fapt, un surogat.
Povestea de mai sus este imaginară, dar în multe dintre cazuri lucrurile se petrec asemănător. Zilele trecute vorbeam cu o prietenă despre acest fenomen. Mulţi susţin că prima dragoste nu se uită. Ba mai mult, că poţi trăi cu acea primă dragoste şi în acelaşi timp să-ţi iubeşti şi partenerul de viaţă.
Personal cred că nu poţi avea acelaşi fel de dragoste pentru ambele persoane.
Tu ce crezi? Se poate uita prima dragoste? Iar dacă nu o poţi uita, poţi avea totuşi o “a doua dragoste” sau aceasta este doar un surogat?
Permalink //
Lumi, eu cred ca natura umana e complexa, ciudata, si ca putem iubi mai multi oameni in acelasi timp. Bineinteles, exista si acel tip de sentiment puternic, de o intensitate ce nu lasa loc altor zvacniri, dar majoritatea oamenilor, daca sunt sinceri cu ei insisi, vor recunoaste ca se zbat intre iubiri si atractii de tot felul. Alegem sa fim cu cineva, luptam pentru o relatie, dar pentru cei mai multi fidelitatea inseamna o reprimare a sentimentelor pentru alte posibile perechi, nu inexistenta acelor sentimente. Iar fostele iubiri ne raman in suflet si cred ca daca ai apucat sa iubesti, odata, pe cineva, iar iubirea nu s-a consumat, nu s-a stins de tot, omul ala iti va ramane in suflet mereu. Ramane sa alegi daca te-ntorci la el sau nu…
Permalink //
In capul meu, intre indragosteala si iubire e o diferenta, prima o asociez cu aceea pasiune si nebunie de la inceput si cu o cunoastre prea detaliata a celuilalt, dar cu aprecierea lui ca fiind ” nemaipomenit si neimaintalnit”. Iubirea cere timp si plonjare in adancurile celuilalt, asta pe langa multe altele 🙂
Prima dragoste ?
Pai de fiecare data cand ne indragostim, e pentru prima data sau cam ceva de genul spun oamenii, convinsi ca de data asta e, cum n-a mai fost niciodata.
In mod normal, dupa o despartire, urmeaza o perioasa de doliu in care jelim dupa ceea ce am pierdut. Daca doliul este corect trait, dupa aceasta urmeaza vindecarea si implicit desprinderea emotionala de ceea cea fost. Ramane amintirea frumoasa si cam atat.
Am cunoscut o situatie in care el facuse o obsesie pentru fosta, lucru care n-are nimic in comun cu iubirea adevarata. Daca o relatie actuala este un surogat, atunci e cam bai 🙂
Deci, fiecare prima dragoste nu are cum sa fie uitata, dar este pusa in sertarasul ei, al intamplarilor ce le-am trait si care pana la urma, ne definesc ca om.
Eu una nu am reusit sa am acelasi fel de dragoste pentru doua persoane in acelasi timp. Si asta pentru ca fostul era la locul lui, in trecut, iar actualul a avut de fiecare data loc suficinet in inima mea.
🙂
Permalink //
Luminita,
prima dragoste neimpartasita de la 15 ani….
a doua la 20…..a treia la 30…..si a patra bizara…..
nu ma pune sa fac sinteaza celor patru iubiri….si nici nu ma intreba care e implinita…pot sa spun ca nu regret nimic….
nu ma pot lauda cu virgula “cuceriri pe cimpul de lupta”….si nici nu vreau…
nu vreau sa joc in acest film….
dar e frumos sa iubesti…..sa fi iubit…..altfel de ce-am mai continua “scenariul propus”?
iti multumesc pentru fiecare articol….toate ma supun la reflectie….imi aduc aminte de intimplari frumoase….asa pot sa trec DINCOLO, la un moment dat
Permalink //
Exista prima dragoste, care adesea ramane intr-un colt de suflet si ne amintim cu nostalgie. Si mai cred ca exista marea dragoste, cea care ne implineste, ne completeaza si pe care ne-o dorim cu totii. Daca avem norocul sa o intalnim prima dragoste e doar o amintire frumoasa.
Eu cred ca cei ce spun ca prima dragoste nu se uita, sunt cei care nu si-au gasit marea dragoste. Dar poate gresesc. Asa cum spunea si Alina, natura umana e mult prea complexa.
Permalink //
Luminita, un Paste senin iti doresc.
🙂
Permalink //
Multumesc draga mea…. Paste fericit tuturor! :):):)