Nicio primăvară nu seamănă cu alta. Aşteptarea zilelor însorite nu se încheie de două ori la fel. Noi, cei de astăzi, nu suntem aceiaşi de anul trecut.
Am mai adăugat un an vieţilor noastre. Am mai trăit un an. Ne-am mai schimbat puţin. Uneori zâmbim imaginii noastre din fotografiile vechi, alteori ne regăsim în rânduri scrise primăvara trecută, în mici amintiri uitate.
Viaţa ne îngăduie atâtea iluzii câte suntem dispuşi să strângem cu ochii deschişi şi atâtea deziluzii câte poate cuprinde mintea şi inima noastră. Iar ceea ce ţinem minte nu sunt victoriile, nu împlinirile, ci clipele de deznădejde, când am simţit că pământul ne fuge de sub picioare. Pe lângă experienţa pozitivă şi o aparentă siguranţă ducem cu noi tristeţea fiecărui eşec şi decepţii de-o clipă. Adunate în timp, ele alcătuiesc trecutul fiecăruia.
Din timp în timp, ceva se schimbă. Pe lângă adaptarea continuă pe care o exersăm vrând, nevrând, sunt acele schimbări care ne scot din ritm şi ne solicită mai mult. Pentru ele, niciodată nu suntem pregătiţi.
Dincolo de cuvinte există permanent în noi puterea de a comunica, cu atât mai mult cu cât înţelegerea ar trebui să nu lase loc barierelor de niciun fel. Primăvara nu vine de două ori la fel, însă senzaţia de libertate, de zbor şi de speranţă e aceeaşi cu fiecare înmugurire, cu fiecare început.
Permalink //
Lumi, pentru mie primavara asta vine cu schimbari mari – tu stii – si asta ma sperie rau, pentru ca nu-mi plac schimbarile, daca ar fi dupa mine as trai toata viata in aceeasi casa, as munci la aceeasi firma, as iubi pana la moarte acelasi barbat. Insa nu depinde numai de mine, tot timpul se gaseste ceva sau cineva care sa-mi involbureze destinul, sa ma arunce de pe sine, sa nu ma lase in tihna mea. Dar poate or avea un rost si schimbarile astea de primavara… 🙂
Permalink //
suntem arhitectii propriilor noastre vieti si ca fiinte umane suntem liberi sa dorim orice stare de spirit prin folosirea gandurilor si vorbelor noastre …ne pastram mintea lucida ,gandim constructiv,iubim frumos si educat si ne rugam Divinitatii..intr-o tara asa de frumoasa unde Eminescu ne-a cantat doina ei si ne-a aratat steaua spre care sa ne indreptam Columna lui Brancusi,unde “din bube si mucegaiuri”stim a crea opera de arta ,in acest taram mioritic se tot nasc feciori bravi ,artisti ,genii ,poeti ,scriitori care ne fac viata mai blanda …in acest iures al vietii ne amestecam in nebunia anotimpurilor ,rezistam surprizelor naturii si respiram din bucatele permise …ne bucuram de oameni frumosi si ne mandrim cu ei ….ne bucuram mereu de Sarbatoarea Pastelui ,de innoirea dumnezeiasca a naturii…Doamna Primavara cea cu tocuri de flori de liliac ,lalele ,zambet de albine….
Permalink //
Alina, cred ca totul de intampla cu un rost in viata noastra… si iti doresc mult noroc in drumurile tale!
Cezara Irene, ai intuit atat de frumos reinnoirea si renasterea pe care le aduc, in fiecare primavara, Sarbatoarea Sfanta a Pastelui…. ce norocosi suntem !
Permalink //
In fata ferestrei mele am un cais. Am aflat demult de la altii, ca e primul copac dintre multi, robit de primavara. Cei indragostiti cindva, revin sa-l priveasca, sa povesteasca, sa fie siguri ca primesc vestea asteptata. Imi pare rau ca nu l-am plantat eu, am doar grija lui. E un dar, poate o taina.
Mai mult ca oricind, acum, e timpul cind vreau mai multa iubire, cind mai vreau un copil, cind pot darui.
Sarbatoarea Martisorului e pentru mine inceputul anului, mi-am ales asa…. sa inceapa anul cu primavara, cu tot ce inseamna ea in suflete, in patimi. Cu toata puterea Sa, a adevarului, a luminii, a vietii.
Permalink //
Si eu simt asa, Valin, ca totul incepe primavara – mai ales ca sunt nascuta in acest minunat anotimp – ca pot si vreau sa infaptuiesc multe lucruri, ca dorintele mele cele mai tainice se pot indeplini… iar in zilele insorite de primavara am efectiv senzatia ca “pot sa zbor”….. 🙂 🙂
Permalink //
Am citit textul tau si am citit si comentariile. Tare frumoase. Cred ca un timp, nu stiu cat, o sa pastrez in minte primavara Cezarei cu tocuri de flori de liliac, caisul lui Valin si dorul tau de zbor cu fiecare noua inmugurire 🙂
Alina, nu mai stiu cine zicea, dar se pare ca schimbarile sunt inevitabile atunci cand crestem interior 🙂
…
Cumva privind in urma, esenta mi-a ramas acceasi. Si totusi, cu fiecare primavara, ceva s-a mai asezat/ limpezit in mine. Merg deci inainte, cu toate primaverile ce le-am trait si visand la toate cele ce le voi trai, sper eu blande si linistite 🙂
Permalink //
Draga lotusull (ce nume frumos ti-ai ales!!! :)), eu am remarcat optimismul comentariilor tale, seninatatea cu care accepti prezentul si astepti viitorul – e minunat sa gandesti asa !!!….. sper din suflet ca toate primaverile tale sa fie asa cum ti le doresti!
Si…. daca nu ti se pare caraghios, experimenteaza senzatia mea (cu zborul…. :)) cand te simti fericit doar pentru ca e o zi insorita, miroase a zambile si totul e inmugurit…. cand pentru o “secunda” esti pur si simplu fericit… aparent fara motiv… si nu mai exista nimic altceva decat senzatia extraordinara de bine si frumusetea clipei.
Permalink //
Jean Gabin – Je sais….
http://www.youtube.com/watch?v=QOG-nCqXzjs&feature=related
Se serveste intr-o seara de primavara, cu lumina plapinda a citorva lumanari, numai in doi, dupa ce au inceput ceasurile serii, cind totul s-a linistit, cind nimic nu mai tulbura. Cind timpul ne apartine si trece incremenit pe linga noi.
Nu mai stiu daca in loc de… sau, inainte de culcare.
Permalink //
Iarta-ma Valin ca nu am spus nimic de frumustea si farmecul serilor de primavara…. iti multumesc ca mi-ai reamintit….
Permalink //
Luminita 🙂
Imi place nespus lotusul si povestea lui. Se spune ca el creste in noroi, in ape mocirloase si totusi, in fiecare zi, infloreste.
Chiar traiesc din tot sufletul toate clipele de fericire ce-mi sunt date, oricat de marunte ar fi, oricat de simple. Si asta, cu un anume entuziasm, pentru ca ceva in mine, mai stie inca sa se bucure, ” sa zboare ” cu suflet de copil.
Si eu sper ca toti oamenii frumosi la suflet sa aiba primaveri asa cum si le doresc sau le viseaza.
🙂
Permalink //
S-a demonstrat stiintific: barbatii casatoriti sunt mai impliniti sentimental, profesional si sexual decat restul domnilor ramasi celibatari sau cei care traiesc in concubinaj.
Oamenii de stiinta au descoperit ca barbatii care tocmai si-au pus bazele unei casnicii au mai multa satisfactie si liniste emotionala. Din aceasta cauza, exista si predispozitia de a lua cateva kilograme in plus in prime luni dupa nunta, ca efect al unei relaxari datorate eliminarii factorului de stres cauzat de posibilitatea cautarii unei partenere.
Mai mult decat atat, acestia sunt perceputi pozitiv de catre reprezentantele sexului frumos, ceea ce le sporeste increderea in capacitatile si sarmul personal. Chiar daca de cele mai multe ori, acestia nu pot identifica mesajele transmise de doamne si domnisoare, la nivelul subcontientului informatia este procesata si asimilata, iar in final “sotii” se simt mai apreciati si mai atragatori decat restul burlacilor sau simplii iubiti.
Femeile singure sunt mai atrase de barbatii implicati intr-o relatie si mai ales de cei care au oficializat-o “cu acte in regula”. Acest lucru nu se intampla din cauza unei atractii fizice inexplicabile, ci are legatura cu efectele psihologice legate de capacitatea domnilor de a-si asuma responsabilitatea unei relatii. Cu alte cuvinte daca el se afla intr-un mariaj, inseamna ca se poate dedica unei partenere, ba mai mult, aceasta l-a ales pentru niste calitati – pe care, femeia single chiar daca nu le cunoaste inca, are certitudinea ca ele exista.
Asadar, mariajul poate fi incurajat prin argumente stiintifice. Iar romanii vor sa fie mai fericiti, mai atragatori si iau in serios institutia casatoriei. Ultimul recensamant a evidentiat faptul ca peste 10 milioane de persoane sunt casatorite, majoritatea avand varste cuprinse intre 25 si 54 de ani, in timp ce numarul celor care traiesc in concubinaj este de 828.000 si au varste cuprinse intre 20 si 34 de ani.
Comuniunea consensuala este vazuta ca o alternativa pentru satisfacerea nevoii de a fi intr-o relatie stabila care are rolul de a asigura echilibrul emotional si afectiv pentru cei doi parteneri. Femeile percep concubinajul ca o avanpremiera a casniciei, ca un pas ce duce foarte direct, mai devreme sau mai tarziu, la mariaj si copii. Barbatii considera concubinajul mai degraba o alternativa la casatorie.
Cu toate acestea, chiar daca numarul celor insurati este relativ apropiat de numarul celor care aleg sa nu-si oficializeze relatia, statisticile arata ca barbatii care sunt asteptati acasa de o sotie sunt mai relaxati emotional, au un grad de implicare mai puternic in relatia cu partenera si ajung sa obtina pe termen mediu si lung mai multe realizari personale.
Barbatul model…Cornel
Permalink //
Cornel…. barbatul model…. toate astea se intampla primavara ??? 🙂
Permalink //
A fi un ,,barat model,,este un lucru minunat pe care-o femei il poate intalni, avea , si de ce nu…sa-l iubeasca cu pasiune…….sa-ne traim clipa D-na Luminita…nu se stie ce ne rezerva ziua de maine ?.
Primavara,vara,iarna …putem sa ne traim viata fericiti…dar sa ai cu cine !!!…
Permalink //
hmmm… interesant…dar…
Permalink //
Dar ce, George, nu ne fierbe! 🙂