Nu sunt nici suficient de versata, nici destul de inteleapta pentru a privi cu detasare si a accepta faptul ca exista povesti ce iti imprima emotii care, odata cu trecerea timpului, refuza sa se estompeze.
M-am multumit traind, aici si acum, toate acele lucruri care imi faceau inima sa bata mai tare, am condus repede, am iubit incet, am cazut, m-am ridicat si am asteptat cu nerabdare sa incerc din nou. Am plecat fara sa privesc inapoi atunci cand am crezut ca este timpul sa o iau de la capat. Si am crezut pentru un timp ca reusesc. M-am inselat. Poti fugi de multe lucruri in viata, mai putin de tine insati.
Nu pot spune nici acum, in momentul in care scriu aceste randuri, ce m-a facut sa ma opresc asupra lui. Poate faptul ca era atat de diferit de toti cei pe care ii cunosc si de mine sau pentru ca avea darul de a ma aduce cu picioarele pe pamant din al 9-lea cer si a ma ridica atunci cand ma gaseam infranta si nesigura. Doar din cuvinte… Fara niciun efort din partea lui, existenta lui ma linistea si imi dadea fiori totodata.
Devenise micul meu secret ce ma facea sa zambesc de fiecare data cand imi aminteam de el, un capriciu, un necunoscut pe care nu aveam de gand sa il descopar chiar daca il cunosteam mai mult in fiecare zi. De fapt, ma cunosteam pe mine. Asa cum nu ma mai stiusem niciodata. Si imi placea acea fata visatoare, nebuna si plina de verva, ca un vulcan pe jumatate activ, asteptand momentul cataclismului. Asa cum nu as fi putut aparea in fata nimanui, ma gaseam in fata lui, convinsa fiind ca distanta si faptul ca nu era pana la urma decat un necunoscut, imi permitea sa fiu asa cum vreau fara teama de repercursiuni.
Nu m-a interesat de unde vine si al cui este, atata timp cat, de fiecare data cand era cu mine, il simteam al meu. Era mica mea oaza de placere. Chiar ma incita ideea ca existenta mea atat de bine pusa la punct in aparenta, sa fie zdruncinata putin. Imi placea ca nu sunt perfecta si imi placea ca nu semana cu nimic din ceea ce mai facusem pana acum. Ma linistea faptul ca nu eram langa el sa ma vada atunci cand rosesc, cand zambesc sau cum ma las prada furiei. Imi placea jocul de a fi si a nu fi cu el, ca orice lucru nou din viata mea.
Voiam sa ma bucur de moment fara a sti cum arata ziua de maine, voiam sa simt ceva, orice, numai ca sa stiu ca mai pot simti. Emotie. Cu intensitate. Si de ce sa nu spunem adevarul: ”iubim sa fim indragostiti”. Mi-a dat exact ceea ce aveam nevoie si stiu ca si el a gasit in mine ceea ce astepta. Acel fior, acea traire mi-au dat puterea de a ma regasi… Si pentru toate astea, iti multumesc!