Eu cred că femeia înseamnă a fi îndrăgostită. Orice altă stare a femeii este parcă lipsită de viaţă.
Sigur că după expiraţie trebuie să urmeze şi inspiraţie, dar momentele de încărcare, de pace, de linişte sau de tristeţe sunt doar pauze între momentele de iubire.
Mai cred că o femeie trădează doar când se trădează pe sine din starea de îndrăgostită. O femeie care nu iubeşte este o trădătoare a propriei fiinţe. De aceea cred că starea naturală a femeii e cea de îndrăgostită. Orice cuvânt, orice gând, femeie sau bărbat care o aduce în această stare este un cadou şi un miracol. Divin sau obişnuit.
Se pare că natura nu are alt scop decât de a arunca toate fiinţele unele în braţele altora şi de a le face să guste, graţie transfigurării prin iubire, între două neanturi infinite, beţia euforică a îmbrăţişării divine.
Femeia care vrea să fie împlinită are permanent nevoie de o intensă dragoste… viaţa fără fericire, fără duioşie, fără transfigurare şi fără iubire nu este decât un mecanism uscat, forţat şi sfâşietor.
Însă starea de îndrăgostită este, dincolo de extazul nebun, o stare creatoare. Cea în care tot ce e în aer devine potenţial energetic bun, motiv de vrajă, motiv de construcţie a unor sensuri bune. Sclipiri energetice ce devin vizibile sau perceptibile dându-ţi posibilitatea să simţi că eşti făcută din mai mult decât trup, lăsându-ţi poarta deschisă spre a te vedea asa cum esti, o sferă de aur şi infinită iubire… cu adevărat, FEMEIE.
Permalink //
Frumos scris, desi nu pot sa spun ca sunt de acord. Cele mai frumoase clipe le-am trait cand nu iubeam pe nimeni. Mai presus decat dragostea mi se pare libertatea, mult mai presus. Poate eram mai putin femeie in clipele acelea, dar eram mai mult EU. As da orice sa regasesc starea aceea de neindragostire :(.
Permalink //
Stiu ce spui, catinherain…. nu numai libertatea, si alte sentmente ne pot da acea stare de echilibru, sinonima cu fericirea…. sunt de acord cu tine…. dar eu simt nevoia de a fi indragostita, chiar daca stiu ca de cele mai multe ori nici nu aduce fericire…. poate e nevoia de adrenalina sau poate nevoia de afectiune, nu stiu exact… dar atunci simt ca sunt cu adevarat “vie”….
Permalink //
Lumi, eu nu m-as limita la femei si nici la indragostirea in sens erotic. Mi-au parut intotdeauna fascinanti si “vii”, cum spui tu, oamenii pasionati nebuneste de cate ceva, si nu neaparat de vreo alta persoana.
L-am admirat de exemplu pe Steve Irwin, desi-mi parea nebun de legat si banuiam ca o sa sfarseasca prin niste coclauri, omorat de vreo lighioana. Dar omul ala facea ce-i placea, si era de o energie inepuizabila.
O admir pe Vera Dragoi, fata care a strabatut 800 km pe jos, pe Camino, si cand mi-a declarat ca iubeste pamantul si-ar imbratisa copacii, la nesfarsit, am crezut-o, caci e genul ala de om, care-ti pleaca la captul lumii, din pasiune.
Si da, admir femeile in stare sa iubeasca la nebunie si sa lupte pentru iubirea lor, si imi place de mine, cand iubesc, ca stiu ca iubesc cu tot sufletul si nu de pe-o zi pe alta.
Profesionistele indragostelii numai de dragul de a fi indragostite, catelele mereu in calduri, cum le numea cineva pe blogul meu, alea nu-mi plac deloc.
Permalink //
Alina, fiecare cu pasiunea lui…. dar iubirea este un sentiment unic… a fost, este si va fi…
Eu m-am referit la sentimentul pur, in sine, care crede-ma ca nu-l simti de prea multe ori in viata…. si nu are legatura cu “caldurile” de care spui tu…
Permalink //
Cine nu iubeste este gol pe dinauntru, asta este parerea mea, nu poti traii fara sa simti emotiile dragostei, ….iubirea este ceva unic care nu se intampla de prea multe ori in viata, dar si atunci cand vine, traieste-o din plin si bucura-te ca ai avut parte de astfel de trairi care nu se pot descrie prin cuvinte………cand iubesti si esti iubita simti ca esti FEMEIE…un gand bun pentru tine LUMINITA!
Permalink //
Multumesc Iulia…. gandim la fel !!! 🙂