Fericirea… un cuvant pe care il auzim si folosim in fiecare zi! Dar oare stim cu adevarat ce inseamna? Daca de fapt, fericirea e doar un cuvant, iar ceea ce traim noi e de fapt “iluzie”? Ei, si daca e o iluzie, noua ne place sa traim cu gandul ca fericirea exista, unii dintre noi chiar au facut cunostinta cu ea si au recunoscut ca te face sa te simti in al noualra cer, uneori.

De pe net am cules cateva  pareri asupra termenului de fericire:

Fericirea?
*Fericirea este o minge de fotbal, cind este oproape o dai cu piciorul, cind este departe alergi dupa ea.
*Fericirea este viata activa.
*Fericirea este poezia femeilor.
*Fericirea este o conditie imaginara, în trecut atribuita de cei vii mortilor, acum de obicei atribuita de adulti copiilor, si de copii, adultilor.
* Fericirea este o recompensa data celui care nu a cautat-o.
*Adevarata fericire consta în a te zari frumos în oglinda propriei tale constiinte.
*Fericirea e un ideal al imaginatiei, iar nu al ratiunii.
*Fericirea nu e o destinatie. E un mod de a trai.
*Suma totala a nenorocirilor care înca nu ni s-au întâmplat se numeste fericire.
*Fericirea este alcatuita dintr-un sir de placeri marunte.
*Fericirea nu consta în a avea mult, ci în a fi multumit cu putin.
* Fericirea înseamna sa nu ai dureri în trup si griji în minte.
*Fericirea nu este un lucru în sine – este doar un contrast cu ceva care nu este placut.
*Fericirea este sensul si scopul vietii, traiectoria si finalul existentei umane.

Oare care dintre aceste definitii ar fi cea mai apropiata de realitate? Nu stiu sa spun. Eu sunt de parere ca fericirea e o stare trecatoare, provocata de ceva, spulberata de altceva, deloc constanta, care te face sa te simti bine cateva momente sau o vreme, dupa care… urmeaza revenirea la realitate, perceputa intotdeauna trista si apasatoare.