Indiferent în ce măsură ne place sau nu, indiferent cât de uşor sau cât de greu acceptăm ideea şi indiferent cât de mult sau cât de puţin pierdem renunţând, gustul înfrângerii e acelaşi, mereu.
Când totul merge bine, ceva e suspect. Când lucrurile ne par favorabile, e bine să nu uităm reversul oricărei medalii.
Exerciţiul renunţării este una dintre condiţiile maturizării.
O experienţă care, oricând ţi-ar fi dat să o treci, mai devreme sau foarte târziu, doare. Ca un prag prea înalt, incomod şi neplăcut.
Chiar şi după ce l-ai trecut, când greul rămâne, teoretic, în urmă, amintirea durerii te urmăreşte.
Pentru că orice renunţare are dramul ei de nedreptate.
Previous Post: L is from LOVE
Next Post: Mereu de la capăt
Permalink //
Draga Luminita,vreau sa cred ca facem parte din categoria celor care nu renunta.Cine nu renunta, inseamna ca are mult de dat….si citez”m-am nascut cu o nevoie enorma de afectiune si o nevoie teribila de a o darui”….si…”cerem dragoste si primim sansa de a iubi nu de a fi iubiti.”Si daca toata viata am daruit , poate ca n-a fost sa fie ,sa si primim.In sufletul nostru, nu renuntam niciodata…Se stie ca , in viata, tot ce e frumos e teatru scurt!!!!! Te imbratisez cu mare drag!
Permalink //
Imi place ca surprinzi felii de realitate intr-o maniera f. personala…
Permalink //
Draga mea Mylady toti spun “nu renunta”, la fel ca tine, si asa trebuie sa fie, dar eu cred ca sunt situatii, in viata, in care este mai bine sa renunti… daca ai puterea si intelepciunea s-o faci. Insa, asa este, nu trebuie sa renuntam…. voi schimba numele postului in “Don’t Give Up!” …. 🙂
Permalink //
Multumesc, Marina!
Permalink //
Lumi,
eu cred tare mult in faptul ca lucrurile trebuie lasate sa curga.
Universul in care traim e viu si se subintelege ca nimic nu e static. Si poate nimic nu e definitiv. Totul curge, se transforma, se matamorfozeaza. Totul pana in cliap in care se obtine echilibrul.
Inteleg prin aceasta curgere ca nimic nu trebuie fortat. Si poate ceea ce astazi pare a fi o renuntare dureroasa, maine sau intr-o zi se va dovedi ca a fost cel mai intelept lucru ce ni se putea intampla.
Asta e una din ultimele lectii de viata ce le-am invatat.
La randu-mi am insistat si n-am vrut sa renunt. Eram convinsa ca daca eu iubesc mult, daca eu imi doresc tare, daca eu visez infinit, se va putea. Fals. Nu s-a putut. Unul din cele mai simple secrete ale iubirii este libertatea. Si daca il iubesti pe celalalt, nu-l sufoci nici macar cu prea multa daruire si afectiune.
Sunt intr-o dispozitie cam filosofica in seara asta.O fi din cauza lunii pline 🙂
🙂
Permalink //
Un Lotus filosof… :)…. draga mea, tu ai mereu o abordare realista – cum se spune – “un cap limpede” asortat cu un suflet atat de deschis si curat… si sper din inima ca ele sa te ajute in toate situatiile…. ca viata e plina de neprevazut.
Ce sa zic, cumva teoretic, si eu stiu toate astea. Problema este ca intelepciunea vine dupa ce te lovesti de pragul de sus, ca uneori e bine sa lupti, macar sa stii ca ai facut tot ce ai putut, iar alteori e mai bine sa renunti.
Iar in iubire si eu cred ca e nevoie de libertate si spatiu… daca esti generos… si daca poti sa le acorzi. 🙂
Permalink //
Pai Lumi draga, am un ditamai cucuiu in frunte de zici ca-s inorog 🙂
Cred ca pana la urma e alegerea fiecaruia. In fond, daca cineva simte nevoia sa lupte si sa nu renunte, foarte bine. La fel de valabila e si varianta inversa.
Spun asta pentru ca, pana la urma, consecintele unei alegeri – oricare ar fi ea, tot noi le suportam. Deci.. 🙂
Permalink //
Peter Gabriel – Kate Bush …. Don’t give up
http://www.youtube.com/watch?v=uiCRZLr9oRw
Permalink //
Dupa un dans de seara….
Bun gasit. Nu vreau sa scriu altceva inaintea “restantei”. Doar o farama …. cartea e mai ieftina decit viata.
Permalink //
Ha, ha, draga Lotus, …. de aia esti tu asa inteleapta !!!
Ideea e ca toti avem unul sau chiar mai multe cucuie in cap… si tot degeaba !!! 🙂
Permalink //
Bine ai revenit, Valin, si multumesc pentru ca mi-ai reamintit melodia asta minunata!