Am citit undeva „inima mea este o coală de hârtie” şi m-am gândit ce metaforă stupidă. Inima mea este vie, nu poate fi o coală de hârtie.
Dar la o introspecţie mai atentă, am ajuns la concluzia că inima mea poate fi precum o coală de hârtie. Pe care, toată viaţa, am scris nume. Pe unele am încercat să le şterg pentru a rescrie alte nume.
În inima mea cerneala cu care am scris uneori s-a uscat prea devreme, alteori prea târziu, întinzându-se sau lăsând urme când am încercat să scutur coala de restul de gumă împrăştiată de la numele şterse din trecut.
În inima mea mi-a fost frică uneori să apăs cu guma prea tare pentru a nu frânge subţirimea colii.
În inima mea nu există metode moderne de a acoperi greşeli. Nu există pastă corectoare.
Da, inima mea este precum o coală de hârtie, dar este vie şi mă întreb oare ce arbore am doborât? 🙂
Permalink //
MA BUCUR CA AI O INIMA ASA DE SENSIBILA!…
Permalink //
Uf… Cateodata imi pare ca inima mea e o coala de hartie mototolita….
Permalink //
Cornel, barbatul model…. nici tu nu poti avea decat o inima sensibila… 🙂
Alina, mie-mi spui….. !!!
Permalink //
Sarut mainile, Luminita.
Stiu cintecul recomandat, il dansau ai mei, cum dansau si ….
Aurelian Andreescu – Merit eu
http://www.youtube.com/watch?v=8GMqSrxerbA
Si eu….
Neil Young – Heart of gold
http://www.youtube.com/watch?v=7fXaC07X5M8
Permalink //
Sarut mainile, Luminita.
Cu mult timp in urma, intr-o Sambata de dimineata, pe o vreme cetoasa, inaintea unui drum lung, facut singur, bunica mi-a spus….”sa nu faci rau pruncu mieu, ca te vede Dumnezeu”. Stiam de copil, ca orice faci, nu se sterge, ramane, in inimi, in suflete, in viata ta si a celorlalti. Stiam ca purtarile mele pot bucura, pot rani, aduce aminte sau nu; ca ce fac poate fi sau nu iertat, inteles, acceptat. Eu nu vreau sa ranesc, nu vreau sa aduc suferinta, nu vreau acest drum facil, cel mai simplu. Stiu sigur ca o purtare rea, chiar daca nu ma caracterizeaza, ea imi va apartine. Si ca niciun regret sau iertare nu o va sterge. Nu va sterge suferinte tacute sau clamate. Va ramane in inimi, le va mototoli, putin sau……Nu vreau sa pacatuiesc impotriva iubirii, parintii si dascalii mei, nu m-au invatat altfel. Sunt fapte care ne definesc.
In Shogun, (e o scena cred ca dupa 15 min.) cind viitorul Tai Pan, pe plaja, in fata unui grup de privitori, e umilit public, de responsabilul satului de pescari in care naufragiase, printr-un act fizic. Dupa ani si in alta lume, ca a noastra, sunt oameni care fac asta si oameni care patesc la fel. Ma gindesc ca, doar atit poate, cel ce aduce amarul altuia si … mai ales doar atit a invatat.
Permalink //
Imi pare rau ca ai inima incarcata asa. Stiu ca sunt oameni care s-au rugat pt tine si care se bucura de ce realizezi. Oameni pentru care vorbele si gindurile tale sunt ascultate si asteptate. Numai bine faci.
Permalink //
Valin, eu cred ca a fi un om bun nu are legatura cu nivelul nostru de cultura sau de educatie. Si mai stiu ca Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru – de a alege – poate cea mai gre sarcina pe care o avem de dus.
Multumesc pentru gandurile bune si, uite, o melodie pentru tine
http://www.youtube.com/watch?v=1hiEXwyto4k&feature=player_embedded
Permalink //
…. inima mea…… franta, botita in timp, dar totusi vie, cu speranta ca odata va aparea cineva care va avea grija de ea s-o vindece si s-o protejeze ……
Frumoasa comparatie : “inima mea ca o coala de hartie”…….. sensibile!!!!
O saptamana plina de dragoste si mangaieri sufletesti,
Iulia
Permalink //
Iulia, cel mai important este ca in pieptul nostru bate o inima vie, pentru ca ea simte totul… si durerea, si bucuria… si speranta. Trebuie sa speram ca in viata noastra vor veni si zile mai bune pentru ca asa e viata…. o alternanta si cand ne asteptam mai putin poate aparea cineva care sa ne aduca zambetul pe chip si lumina in suflet.
Permalink //
Hristos a inviat !
Sarut mainile, Lumi.
Desigur ca purtarea unui om nu tine cont de cursurile avute. Stii doar ca o diploma nu spune decit ca ai absolvit, nu ca stii sau esti pregatit in acel domeniu. Probabil, un om se poarta si cum a vazut in casa in primii ani de viata, la parintii sai, la cei din vecinatatea sa. Purtarea e o suma a caracterului, a gindirii, a educateii primite, a virstei, a starii de moment, a vremii si vremurilor. Sunt oameni pentru care polaritatea unei reactii a semenului de linga el, aduce o satisfactie, mai ales daca reactia a fost provocata, indusa in acela. Am scris doar, e asa simplu sa nu-ti pese. Eu ma gindesc mereu la reactia celuilalt si…pentru a fi eu inteles, tin mereu cont de context, caz, situatie, moment sau conjunctura, gravitatea situatiei. De ce sa ranesc, cind pot sa inteleg. De ce sa lovesc, daca pot sa sustin. De ce un dusman, cind poate fi un amic, poate un prieten. In inima primesc loviturile, dar le pastrez in suflet, pe fiecare, de la toti.
Eu asa am ales, sa fiu mai puternic decit “agresorul” si sa nu intorc un rau.
Invat de la multi, si tu Lumi si toti cu care discut sau pe care ii citesc, lasa ceva in sufletul meu. Multumesc pt. recomandarea muzicala, o ascult de numeroase ori, de acum va ramane legata de tine. Numai bine faci.