Cât de puternice pot fi bătăile inimii pentru poveştile de dragoste trăite pe tărâmurile viselor sau iluziilor?
Iubirea este aceeaşi, doar personajele sunt diferite. Noi oferim iubirea în felul nostru dar depinde sub ce formă este primită. Se poate ca romantismului nostru să nu i se răspundă cu aceeaşi măsură şi se întâmplă, adesea, să rămânem cu o dezamăgire pe care dorim să o acoperim cu o altă iubire.
N-am ştiut că poate fi periculos să îţi spui gândurile, cu voce tare sau chiar în şoaptă. De atâtea ori, vorbele lui au aprins o candelă la capătul tunelului înţesat de dileme. Dileme care nu îmi aparţin. Îmi apar în cale şi nu ştiu când trebuie să le ignor şi când să le înfrunt.
În vis sau în realitate, iubirea mea e limpede ca un cleştar. Şi arde cu o flacără ce-i este, adesea, far călăuzitor iubitului călător pe oceanele vieţii. Sper să o poată vedea, chiar dacă va dura un an, un timp, un anotimp.
Voi fi la capătul tuturor punţilor construite din iubire! Cu toţii ne iubim iluziile. Le ascundem, uneori chiar şi faţă de noi, într-un colţ ascuns al sufletului. Ne e teamă deseori de puterea lor, de posibilitatea de a deveni realitate. Dar pot deveni vulcani, după un timp îndelungat de tăcere aparentă.
Iubirea nu e un loc în sine, dar e un loc dorit pe care îl atingi numai prin emoţie şi este, de multe ori, o iluzie care devine realitate când o aşezi în convenţie. Realitatea iluziei a dat omenirii romane, filme şi opere de artă, iar realitatea în complexitatea ei a dăruit omului un cadou: iluzia!
Mie, toate aceste iubiri iluzorii mi-au dat aripi de speranţă, mi-au fost muză în toate rândurile pe care le-am scris şi m-au făcut să visez frumos cu ochii deschişi. Şi nu m-am trezit încă din vis.
Permalink //
Luminita, toate iubirile mele au fost, intr-un fel sau altul, iluzorii. Chiar si cele implinite. Dar alergatul, chiar si dupa iluzii, iti ofera acea adrenalina a sentimentelor, acea euforie aproape palpabila, uneori, incat merita sa visezi. Cu conditia sa nu te trezesti din vis, e adevarat, pentru ca desteptarea poate fi dureroasa…
Permalink //
Luminita,
iti multumesc…parca ai scris si pentru mine….ma regasesc….
acum ma duc sa visez in continuare…
e frumos si mai cred si in minuni….
Permalink //
Ce sa spun Alina, nu toate iubirile sunt iluzorii… dar cele mai multe…. si intotdeauna desteptarea din vis e dureroasa. Dar, in realitate sau in vis, iubirea merita intotdeauna traita…
Permalink //
Dana, eu cred ca toate ne refugiem in felul nostru….. Dupa o zi incarcata, e minunat sa-ti acorzi ragazul de a visa la marea iubire…. pentru ca uneori ea chiar exista sau…. poate deveni realitate….
Permalink //
Sarut mainile, Lumi.
Am scris inca o data in tema anterioara.
Mi-ai adus aminte de Imagination – Just an illusion
http://www.youtube.com/watch?v=0UFobfP3FkQ&feature=related
O dansez acum de dragul vremurilor apuse, ce n-au fost vreodata….
o stii ? ai dansat-o ?
Permalink //
Luminita,
nu ma odihnesc prin vise….visez la cineva real…
si astept….”orice asteptare este provizorie chiar daca dureaza toata viata”….
astept pentru ca stiu s-astept cum spunea, draga mea, Ana Blandiana…pe care o ador….
multumesc din suflet pentru cafeaua romantica…..intr-o lume digitalizata…internauta…cafeaua aceasta e de-a dreptul un catharsis…
sper ca nu exagerez cu aceasta, afirmatie din urma.
Permalink //
Nu imi plac iluziile, nu imi plac surprizele, la fel si visele au acelasi statut; desigur pentru ca nu vreau sa-mi fac sperante inutile sau sa ajung sa cred in desertaciuni; vreau sa intuiesc si sa inteleg realitatea, si poate o clipa din viitor; am deseori deja-vu-uri. Daca e vreo surpriza nedestelenita anterior, ma dezamageste ca nu am gindit sau nu am descoperit ca ea poate apare sau se poate implini; de mult timp m-am luptat cu hazardul si cu variabilele, deci pentru a nu prevedea pt mine insemna o reflexie a slabiciunii mele, a prostiei pe care o dovedeam (iar), a lipsei de intelegere a realitati. De multe ori simt ca exista o energie careia e greu sa ne opunem, care ne tareste in a face ceva-uri – si aici nu ma refer la foame (care e o forta uriasa) sau la instincte (de orice fel).
Permalink //
Dana, sigur ca visam la cineva real…. dar nu intotdeauna ceea ce visam e real…. sau va fi…..
Eu am reflectat doar la ce simt eu acum… nu contenesc sa visez la cineva…. cat se poate de real…. cat se poate de prezent in viata mea…. dar care fizic nu poate fi cu mine…. si care nici nu va fi…. este exact asa cum am scris…. intre vis si realitate… intre dorinta si realitate… intre neputinta si realitate….
Permalink //
Sa stii Valin, ca te inteleg pentru ca, oarecum, am aceeasi structura ca si tine… nu-mi place neprevazutul, nu-mi place sa-mi fac iluzii desarte, nu-mi place sa nu fiu sigura de mine sau de persoana pe care o iubesc…. dar, am ajuns – e drept destul de tarziu – sa accept faptul ca nu pot lua in calcul toate variabilele si ca viata, de multe ori, bate filmul…..
Sa nu spui niciodata…. “niciodata”.
Permalink //
Sarut mainile, Lumi.
Nu este filmul, doar o palida refexie a ce intelegem noi din viata ? E deci simplu sa fie “batut” ? Eu spun mereu in gluma ca nici nu stiu rosti si gindi, cuvintul pe care l-ai asezat intre ghilimele; sunt insa fapte sau ginduri, pe care le-am inlantuit in acel inteles. Mereu se poate intimpla ceva nedorit; nu se spune bine ca “necazul nu intreaba cind vine !” ? Nu-i asa ? Ce ne dorim va lupta cu ce se poate, ce vrem se infrunta cu ce e posibil, ce ne place se dueleaza cu …..Noi suntem cei ce dam masura, dupa cit stim, cit invatam, cum aplicam si ce facem cu timpul si sanatatea noastra; daca avem un vis, eu am unul principal si altele “secundare” (tu ai ? cum le ai ? (nu care sunt)) cum il intrupam ? cum il transformam in realitate ? eu mi-am realizat pe decenii, ce mi-am dorit in mare parte, nu insa complet; un vis neimplinit in totalitate il face pe visator un neimplinit ?
Permalink //
M-am referit strict la sentimente….. la iubire …. iar iubirea implica si pe altcineva in afara de tine….. deci nu-ti poti propune ca ea sa se implineasca…. iti poti doar dori lucrul acesta.
Si da, o iubire neimplinita il face pe visator neimplinit!