M-am întrebat deseori dacă m-a iubit. Întrebarea devenise obsesivă şi fără răspuns. Oare m-a iubit când îmi căuta cuminte mâna în timp ce ochii noştri se priveau? Sau m-a iubit doar în nopţile în care îmi şoptea cât sunt de frumoasă?
Ne întrebăm de atâtea ori dacă noi, femeile, am fost cele care prin comportamentul nostru nesăbuit l-am alungat, dacă noi prin nepriceperea noastră în “ale iubirii” am dat de pământ cu relaţia? Dar oare ne întrebăm destul cum iubesc ei, cei care ne însoţesc zilele şi nopţile?
Cum iubesc bărbaţii? Dacă întrebi un alt bărbat va răspunde lapidar: “Depinde de cum e femeia”. Nu puţini sunt cei care emit judecaţi de genul “Femeile …sunt materialiste; e banul, poate e şi dragoste”, “Odată am avut una care nu mă mai lăsa în pace, se ţinea ca scaiul după mine… i-am zis să o ia mai uşor”, “Eu trebuie să spun că-mi iubesc soţia la nebunie, e o gospodină desăvârşită…” sau “Am trăit nişte iubiri! Dumnezeule, ce sex bun am avut”.
Dar câţi sunt cei care povestesc despre acel fior unic, despre golul din stomac, despre prăpastia adâncă ce apare în urma plecării lui? Or fi cuvinte din dicţionarul feminin! Cert e că iubirea la masculin se scrie în alte repere.
În timp ce noi ne punem interminabile întrebări şi ne căutăm masochist vina… bărbaţii părăsesc… sau rămân din cine ştie ce motive cât se poate de raţionale, aleg sau dezleg… iubesc sau nu. Pur şi simplu. Dacă merge… merge, dacă nu… asta e. De aceea cred că iubirea este, prin definiţie, un eveniment feminin.
În cele din urmă, după momente de disperare, de pustiu şi de frig am încetat să mă mai întreb dacă m-a iubit vreodată cu adevărat.
Cealaltă parte, cea masculină cred că n-a făcut-o niciodată. Îmi spunea să nu-mi pun întrebări, să-mi trăiesc viaţa aşa cum vine.
Cu toate acestea, întrebarea cu răspuns incert planează încă asupra nopţilor mele, dar am să o adaug la miile de incertitudini legate de viaţă. Lucrul acesta l-am învăţat de la el. Şi este doar… aşa de simplu!
Permalink //
…intotdeauna lucrurile simple se dovedesc a fi atat de complicate… eu cred ca si “ei” isi pun intrebari, cauta raspunsuri la “eterna enigma, femeia…”
Permalink //
Eu cred, ca te-a iubit pur si simplu.
te pup, suflet frumos
Permalink //
Sincer?…. Si eu cred la fel…:))… numai ca noi, femeile, detinem recordul si la despicatul firului in saispe… :))…. te pup si eu si multumesc pt tot!!!!
Permalink //
“Multumesc pentru tot”?…sa nu mai vin? 🙂 🙂
Permalink //
Ba daaaaa, vino si spune-mi vorbe frumoase!!! :))… iti multumeam pt “totul” de pana acum…. nu stiu ce va urma… :)))
Permalink //
Sunt vorbe frumoase si sincere.
Somn usor
Permalink //
cândva
într-o zi în faţa oglinzii
vei privi prin tine să mă găseşti
îţi vei atârna întrebări lungi
de părul împletit cu vise
o să plângi
într-o altă zi vei aduna cuvintele
pe care le-ai pierdut din nepăsare
să le cânţi lângă foc
vei dansa cu toate literele
şi vei fi singură
dar mereu alături de mine