Pentru prima oară literele se încăpăţânează să nu alunece în cuvinte pentru a crea povestea de toamnă. Nu mai vor să fie gânduri, nu mai vor să fie doruri. Le-am abandonat acolo, măzgălite pe hârtie, într-o zi de toamnă, cu multe semne de întrebare.
În alte condiţii, mi-ar fi fost uşor să le descifrez tăcerea.
De ce au ales să facă paşi înapoi şi să se ascundă în albul hârtiei?
De ce au uitat că s-au născut dintr-o altă poveste cu dorinţe ascunse în scoici şi mesaje desenate printre stele?
De ce cuvintele au împietrit pe tastatură, refuzând să-şi mai caute visele în amurguri de toamnă?
Azi nu voi mai scrie nimic.
Doar voi picta romantismul acestei toamne ce s-a ascuns în sufletul meu.
Permalink //
Frumos. Tare bine imi cade.
te pup
Permalink //
Fidela mea Dana…. :)…. te pup
Permalink //
🙂 🙂 🙂
O noapte senina. Vise frumoase.
Dans nocturn cu lebede si licurici.
Permalink //
Hi, hi… ceva pasarele am eu la mansarda, chiar si vreo doi licurici, dar lebede 🙂 nu… le-a mancat cineva… LOL
Permalink //
Lumi,
am vrut si io sa fiu romantica…si ui la ea…am spus eu cumva unde locuiesc…
Lumi,
vrusei si eu sa fiu romantica….si tu razi…eeee…glumesc…da, nu mai sunt lebede la Viena…hahahahahaha….si-alea care sunt, au fost importate….ihiihhihhiihihihiiiiiiiiiiii
Permalink //
Am incurcat itele…acuma vad…scuze.
noapte buna
Permalink //
somnorici, ar fi tarrrre sa fii chiar din Viena…. :)))))
Permalink //
sunt din Arad…dar, locuiesc in Viena…:) 🙂 🙂
ti-as trimite repede niste poze, dar n-am adresa ta de e-mail……
…cad frunzele….ador toaaaammmmnaaaaa!!!!!
Permalink //
daaa, trimite-mi!!!!
luminita.iliescu@boncafe.ro