Nicio primăvară nu seamănă cu alta. Aşteptarea zilelor însorite nu se încheie de două ori la fel. Noi, cei de astăzi, nu suntem aceiaşi de anul trecut.

Am mai adăugat un an vieţilor noastre. Am mai trăit un an. Ne-am mai schimbat puţin. Uneori zâmbim imaginii noastre din fotografiile vechi, alteori ne regăsim în rânduri scrise primăvara trecută, în mici amintiri uitate.

Viaţa ne îngăduie atâtea iluzii câte suntem dispuşi să strângem cu ochii deschişi şi atâtea deziluzii câte poate cuprinde mintea şi inima noastră. Iar ceea ce ţinem minte nu sunt victoriile, nu împlinirile, ci clipele de deznădejde, când am simţit că pământul ne fuge de sub picioare.

Pe lângă experienţa pozitivă şi o aparentă siguranţă ducem cu noi tristeţea fiecărui eşec şi decepţii de-o clipă. Adunate în timp, ele alcătuiesc trecutul fiecăruia.

Din timp în timp, ceva se schimbă. Pe lângă adaptarea continuă pe care o exersăm vrând, nevrând, sunt acele schimbări care ne scot din ritm şi ne solicită mai mult. Pentru ele, niciodată nu suntem pregătiţi.

Dincolo de cuvinte există permanent în noi puterea de a comunica, cu atât mai mult cu cât înţelegerea ar trebui să nu lase loc barierelor de niciun fel.

Primăvara nu vine de două ori la fel, însă senzaţia de libertate, de zbor şi de speranţă e aceeaşi cu fiecare înmugurire, cu fiecare început.

Dragilor, vă doresc Paște Fericit cu multă lumină! 🙂