Sunt un simplu om care trăiește complet fiecare stare. Nu vreau să ramân într-o constantă confortabilă nici măcar pentru mine. Nu știu dacă doar mă joc, dar “gust” aproape zilnic ceva anume din comportamentul uman. Pot fi cumplit de tristă și totuși să am gânduri optimiste, pot fi mereu cu zâmbetul pe buze, dar fără să-l ofer.

Fiecare minciună de-a mea poate fi sinceră și fiecare moment de sinceritate poate fi o minciună, deoarece totul este relativ. Eu însămi sunt o relativitate. Mă pierd, mă regăsesc, mă pierd din nou. Mă redefinesc, iar și iar.

Ador sa fiu aici, ador deopotrivă să sufăr, sa fiu fericită, ador să fiu deprimată sau să revin pe calea cea bună.

Am slăbiciuni, am frici, am planuri de dus la bun sfârșit, am încredere în propriile puteri și totuși nu pot ajunge în vârf fără ca cineva drag să-mi fie baza.

Este adevărat că universul meu este pe primul loc. Vreau să-l cunosc, să-l cuceresc, să-l înțeleg mai bine. Nu pentru a-mi pierde timpul, ci pentru a putea explica infinitul iubirii mele.