În ultimul timp, dar astăzi mai mult ca oricând, ţi-am simţit lipsa. Dureros şi profund. Nu mai eşti aici să-mi vorbeşti. Nu mă mai cauţi şi nu mă mai aştepţi. Nu mă mai strângi la pieptul tau cald, aşa cum făceai înainte. Iar acest fapt mă face să mă simt atât de pustiită, încât am încetat […]
Întâi am cunoscut liniştea, ca o oglindă de apă, care reflecta fără tremur cerul, lumea, oamenii… Îmi era indiferent ce imagine înapoiam, o făceam fără greşeală, perfect nemişcată, inuman perfectă. Apoi a apărut prezenţa ta, ca o adiere uşoară, vălurindu-mi argintul oglinzii, tremurând imaginea, ca într-o joacă şi aşa am început să înapoiez imagini diferite […]