Întâi am cunoscut liniştea, ca o oglindă de apă, care reflecta fără tremur cerul, lumea, oamenii… Îmi era indiferent ce imagine înapoiam, o făceam fără greşeală, perfect nemişcată, inuman perfectă. Apoi a apărut prezenţa ta, ca o adiere uşoară, vălurindu-mi argintul oglinzii, tremurând imaginea, ca într-o joacă şi aşa am început să înapoiez imagini diferite […]