Întâi am cunoscut liniştea, ca o oglindă de apă, care reflecta fără tremur cerul, lumea, oamenii… Nu-mi păsa ce imagine înapoiam, o făceam fără greşeală, inuman perfectă şi  nemişcată. Într-o zi ai apărut tu, ca o adiere uşoară ce mi-a vălurit argintul oglinzii, apoi mi-a tremurat imaginea, ca într-o joacă. Şi aşa am început să înapoiez imagini diferite de […]